Genul muzical Shoegazing sau mai pe scurt Shoegaze este un substil al muzicii rock alternative care îşi are originea în Marea Britanie la sfârşitul anilor 1980.
A rezistat până la mijlocul anilor 1990, cu o perioada de glorie între anii 1990-1991. Presa britanică de muzică: NME şi Melody Maker, în mod special, a numit acest stil shoegazing datorita muzicienilor din cadrul acelor trupe ale genului, care stăteau relativ nemişcaţi în timpul cântării live, deasemenea detaşaţi de ceea ce se petrece în jurul lor şi într-o stare introspectivă, ducând la idea că ei astfel priveau fix asupra pantofilor lor. Folosirea în mod frecvent al pedalelor de efecte deasemenea a contribuit la imaginea aceasta că muzicienii se uitau fix în jos la piciorele lor în timpul concertelor.
Sunetul tipic al muzicii shoegazing este dat de folosirea semnificativă în compoziţiile muzicale ale acestui gen, de către efectele de ghitară şi melodiile vocale imperceptibile care se amestecă în zgomotele creative ale ghitarelor. La începutul anilor 1990, trupele de shoegazing au fost date deoparte de către noul stil de muzică din U.S.A. grunge şi de primele trupe ce cântau în noul stil muzical Britpop precum trupa Suede, forţând trupele de shoegazing necunoscute să se reinventeze, să-şi reinventeze stilul întru totul.
Stil. Elementele commune acestei muzici consistă în: distorsionarea şi un aşa-zis „zid al sunetului” dat de către ghitarele zgomotoase.
Tipic, două ghitări ritmice distorsionate erau cântate împreună pentru a i se da sunetului o calitate amorfă. Deşi acordurile ghitarei principale erau adesea prezente, acestea nu reprezentau focalizarea centrală în majoritatea melodiilor.
Tipic acestui stil în ceea ce priveşte partea vocală a unei melodii shoegaze o reprezintă faptul că este modestă din punct de vedere al tonalităţii şi al volumului, dar cu un puternic simţ al melodicităţii. Versurile nu sunt accentuate, iar partea vocală a unui cîntec este considerată mereu ca un instrument adiţional. În timp ce în genurile muzicale ce au influenţat apariţia acestui stil de muzică se folosesc în compoziţia cântecelor, instrumentul muzical de creat percuţie – drum machine, în genul shoegazing se folosesc adesea tobele cântate live în studio.
Numele acestui gen muzical a apărut pentru prima dată într-un articol al revistei Sounds, referitor la un concert al formaţiei Moose, în care solistul Russell Yates citea versurile cântecelor, ce erau lipite pe podeaua scenei unde aceştia concertau. Termenul a fost apoi cules de către revista NME, care l-a folosit pentru a descrie tendinţa ghitariştilor trupelor acelor vremuri de a se uita la picioare pentru folosirea pedalelor de efecte, aparent fiind în concentrare în timp ce cântau. Revista Melody Maker, a preferat un termen serios şi anume The Scene That Celebrates Itself, ce se referea la obiceiul trupelor care veneau la concertele altor trupe de shoegaze, în oraşul Camden, şi adesea aceştia cântau cu acea trupă si vice-versa. Termenul a fost adesea considerat peiorativ, în special de către săptămânalele de muzică din Anglia, ce considerau că această mişcare de a denumi genul aşa era fără effect, deoarece multor trupe nu le plăcea să fie descrişi în acest fel.

Anunțuri