LaDonna Adrian Gaines, cunoscuta cu numele de scena Donna Summer, a fost o cantareata si o textiera din Statele Unite, care si-a castigat faima in perioada disco a muzicii, la sfarsitul anilor 1970.

Vocea acesteia era de mezzo-soprana si de-a lungul carierei a castigat de 5 ori premii Grammy. Donna Summer este primul artist ce a avut 3 dublu albume ce s-au clasat pe locul intai consecutiv in topul binecunoscut United States Billboard si deasemenea a mai avut si inca patru melodii ce s-au clasat pe prima pozitie a celuiasi prestigios top intr-o perioada de 13 luni.

Nacuta intr-o familie de afroamericani a clasei de mijloc, devotata crestinismului in Boston – Massachusetts, Summer a inceput sa cante pentru prima data in corul bisericii, inainte sa intre in mai multe trupe ce erau influentate de muzica creata de casa de discuri Motown. Influentata de contracultura anilor 1960, a devenit solista unei trupe de psychedelic rock, pe nume Crow si s-a mutat in New York. Alaturandu-se unei trupe ce realize turnee a spectacolului de musical Hair, aceasta a trait cativa ani in Germania de Vest, acolo unde s-a maritat cu Hemuth Sommer, si a carui nume l-a adoptat ca nume de scena.

Intorcandu-se in Statele Unite, Summer, a co-scris piesa „Love to Love You Baby” alaturi de Pete Bellotte; producatorul muzical Giorgio Moroder, a convins-o ca aceasta piesa sa fie cantata de ea, si a fost lansata spre succesul commercial in 1975, in mod particular pe scena disco. In urmatorii ani, Summer a urmat acest success cu o serie de hit-uri disco, cum ar fi: „I Feel Love”, „MacArthur Park”, „Hot Stuff” si „No More Tears (Enough is Enough)”. Astfel, a devenit cunoscuta ca ‘‘Regina muzicii Disco’’ si aparea frecvent la culbul Studio 54 din New York, in timp ce muzica sa atragea o popularitate crescuta in randul comunitatii gay, de aceea in cadrul acestei comunitati Donna Summer a devenit imaginea comunitatii gay. Luptandu-se cu dependenta de droguri si cu depresia, mai tarziu a redevenit crestina.

Diagnosticata cu cancer pulmonar, Summer a murit in luma mai 2012, la casa sa din Manasota Key in Englewood, Florida, dupa o lupta cu aceasta boala. Postmortem, aceasta a fost denumita ca ‘‘regina necontestata a muzicii disco din anii ‘70’’ care a primit statusul de ‘‘una dintre solistele de top ale lumii’’. Munca sa alaturi de producatorul muzical Moroder, particular pentru piesa ‘‘I Feel Love’’, a fost deasemenea descrisa de catre acest producator ca ‘‘realmente startul muzicii dance electronice’’

 

Prima parte a vietii:

Summer s-a nascut sub numele de LaDonna Adrian Gaines, pe 31 decembrie 1948 in Boston, Massachusetts, si era una din cei 7 copii ai familiei Andrew si Mary Gaines. Ea alaturi de familia sa, a fost crescuta in cartierul din Boston, Mission Hill. Tatal sau, Andrew Gaines era macelar, iar mama sa Mary, era invatatoare. Mama sa a declarat ca inca de cand Donna a inceput sa vorbeasca, aceasta a inceput desemenea sa cante: ‘‘Ea literalmente iubea sa cante. Obisnuia sa mearga prin casa cantand. Canta la micul dejun, la masa de pranz si la cina.’’.

Aceasta si-a facut debutul pentru prima data la 10 ani, la biserica comunitatii din acel cartier, unde a inlocuit-o pe vocalista care renutase sa mai apara, in corul bisericii. Preotul ei, a invitat-o sa cante astfel in corul bisericii, judecand-o doar dupa constitutia sa mica si a vocii pe care o avea atunci cand vorbea, spunand ca ‘‘aceasta va face un spectacol amuzant atunci cand va canta’’. Dar cand a inceput sa cante, aceasta a demonstrat a fi inzestrata cu o voce mai matura decat avea ea varsta. Ea insasi a declarat ca atunci cand a cantat ‘‘am inceput sa plang, toata lumea a plans dupa aceea. A fost un moment minunat din viata mea, si la un moment dat cand mi-am auzit vocea, am simtit ca si cum D-zeu imi spunea, Donna vei fi foarte faimoasa si din ziua aceea am stiut ca voi fi faimoasa’’.

Mai tarziu, Summer a urmat liceul din Boston, Jeremiah E. Burke High School, unde canta in musical-urile scolii si era considerata populara. In 1967, la cateva saptamani inainte de absolvire, Summer a plecat la New York unde a devenit o membra a trupei de blues-rock, Crow. Dupa ce au batut la usa fiecarei case de discuri si refuzati, trupa a fost deacord sa se desaparta. Summer insa a ramas in New York, unde a mers la auditii pentru musicalul Hair. Atunci cand Melba Moore a fost aleasa pentru rol, Summer a fost deacord ca ea sa ea rolul rezervat pentru productia din Munchen, a aceluiasi musical. Astfel s-a mutat in Munchen, Germania, dupa ce parintii intial nu au fost deacord.

In cele din urma, Summer a devenit vorbitoare fluenta de germana, cantand multe piese in limba germana. A participat in musicalul Ich Bin Ich (versiunea germana a The Me Nobody Knows), Godspell si Show Boat. In decursul a trei ani, ea s-a mutat la Viena, Austria si s-a alaturat institutiei Vienna Volksoper. Aceasta a mers pentru scurt timp in turneu cu un grup vocal numit FamilyTree, creatia producatorului Guenter Lauke. In 1968, Summer a lansat sub numele de Donna Gaines, la casa de discuri Polydor, prima ei piesa, varianta in limba germana a piesei Aquarius din musicalul Hair, urmat in anul 1971 de a doua piesa un cover a piesei ‘‘Sally Go ‘Round the Roses’’ a trupei The Jaynetts. In 1972 aceasta a scos o alta piesa ‘‘If You Walkin’ Alone’’ la casa de discuri Philips Records.

In 1973, aceasta s-a maritat cu actorul austriac Helmuth Sommer si a nascut o fata, Mimi, in acelasi an. Citand probleme conjugale cauzate de relatia sa cu artistul german si mai tarziu iubitul ei, Peter Mühldorfer, aceasta a divortat de Helmuth. In schimb aceasta si-a pastrat numele de familie a acestuia din urma, dar la ‘‘englicizat’’ in Summer. Cantareata a furnizat partea de backing vocal piesei compuse de producatorul Veit Marvos in anul 1972, ‘‘Nice to See You’’, creditata sub numele de Gayn Pierre. Alte piese ce au urmat au avut vocea acesteia, dar artista a negat implicarea in piesele grupului producatorului Marvos. Numele de Gayn Pierre a fost folosit de Donna in timp ce juca in Godspell alaturi de Helmuth Sommer in 1972.

 

Cariera muzicala:

1) 1974 – 1979. In timp ce canta backing vocal intr-o sesiune de inregistrari la studioul din Munchen, Musicland Studios pentru trupa Three Dog Night, Summer s-a intalnit cu producatorii Giorgio Moroder si Pete Bellotte. Trio-ul a inceput un parteneriat si au inceput sa colaboreze la piese, impreuna incepand din anul 1974. Un demo, al muncii lui Summer alaturi de cei doi producatori a dus la semnarea unui contract cu casa de discuri Groovy Records, ce era distribuita doar in Europa. Astfel, aceasta casa de discuri a scos pe piata primul album al artistei, Lady of the Night. Albumul a devenit un adevarat success in diferite tari europene, si a avut ca piese de top: ‘‘The Hostage’’ si ‘‘Lady of the Night’’, aceasta ajungand pe primele locuri ale topurilor din Olanda si Belgia.\

La mijlocul anului 1975, in timp ce lucra la un alt album, Summer a trecut peste ideea unei piese la care Moroder lucra pentru un alt artist in noul sunet ceea ce se nastea in acea perioada si anume ‘‘disco’’ scriind o parte din piesa si numind-o ‘‘Love to Love You’’. Summer mai tarziu a spus ca mereu si-a imaginat aceasta piesa ca fiind cantata de catre Marilyn Monroe, si ca ea ar fi fost singura in stare sa se apropie de emotia ce o transmite aceasta piesa. Si astfel convinsa artista a inregistrat piesa, care a fost trimisa la casa de discuri Casablanca Records, unde presedintele acestei case de discuri le-a promomis ca o va lansa in Statele Unite; si astfel Neil Bogart, presedintele case de discuri le-a spus celor doi sa inregistreze si o varianta mai lunga a piesei, de acum numita ‘‘Love to Love You Baby’’, pentru discoteci. Cei doi s-au intors la casa de discuri cu o varianta de 17 minute, si astfel Casablanca a semnat cu Summer si a lansat piesa in noiembrie 1975. Versiunea scurta era data la radiouri, pe cand versiunea lunga era data in discoteci. La inceputul anului 1976, piesa ajunsese pe locul 2 in topul Billboard Hot 100, iar albumul ce avea acelasi titlu se vanduse intr-un milion de exemplare. Piesa a avut succes si in tari din Europa  si a reusit sa se claseze pe locul 5 in topuri desi BBC a interzis in a fi difuzata. Alte hit-uri au fost: ‘‘Try Me, I Know We Can Make It’’ (locul 80 in Statele Unite), ‘‘Could It Be Magic’’ (locul 52 in Statele Unite), ‘‘Spring Affair’’ (locul 58 in Statele Unite) si ‘‘Winter Melody’’ (numarul 42 in Statele Unite). Urmatoarele albume: Love Trilogy si Four Seasons of Love, ambele au fost certificate cu aur in Statele Unite.

In anul 1977, Summer a lansat albumul conceptual I Remember Yesterday, co produs deasemenea de catre Moroder si Bellotte. Acest album a avut a doua piesa de top ten a artistei, ‘‘I Feel Love’’, care a atins locul 6 in topul din Statele Unite si locul 1 in topul din Marea Britanie. Piesa a fost inclusa si pe primul album live al cantaretei, Live and More, care de altfel a devenit primul ei album ce a atins topul Billboard 200 din Statele Unite, si a devenit certificate cu platina, vanzand peste un milion de copii. Alta piesa de pe album care a fost in top ten este ‘‘Heaven Knows’’, inregistrata alaturi de grupul Brooklyn Dreams ce a acompaniat-o pe partea de backing vocal si alaturi de solistul Joe ”Bean” Esposito cantand impreuna cu ea versurile piesei. Summer s-a casatorit cu solistul trupei Brooklyn Dreams, Bruce Sudano, doi ani mai tarziu de la lansarea piesei lor. In anul 1978, Summer a jucat in filmul Thank God It’s Friday, jucand o cantareata ce este determinata sa cante intr-un club disco foarte cunoscut. Filmul a avut un succes modest, dar o piesa din acest film cantata de artista, ‘‘Last Dance’’, a ajuns pe locul 3 in topul Billboard Hot 100 si a rezultat in castigarea primului ei premiu Grammy. Iar textierul piesei a castigat un Premiu Oscar pentru compozitia piesei.

2) 1979 – 1980. Summer a inceput munca la urmatorul ei proiect alaturi de Moroder si Bellotte, Bad Girls, un album ce era in productie de aproape doi ani. Summer si-a bazat intreg conceptul pentru acest album pe tema prostitutiei, chiar imbracandu-se ca o prostituata pentru coperta albumui.

Albumul devenise un real success, dand urmatoarele hit-uri de locul intai: ‘‘Hot Stuff’’ si ‘‘Dim All the Lights’’. Cu piesele „MacArthur Park”, „Hot Stuff”, „Bad Girls”, si duetul cu Barbra Streisand la piesa ‘‘No More Tears (Enough is Enough)’’, Summer a realizat 4 piese pe primul loc in top, pe o perioada doar de 13 luni. Piesele acestea alaturi de „Heaven Knows”, „Last Dance”, „Dim All the Lights” si ‘‘On the Radio’’ (de pe dublul album urmator albumului Bad Girls) aveau sa-i dea cantaretei 8 piese in Top 5 cele mai bune piese din acea perioada in Statele Unite, intr-o perioada doar de 2 ani. „Hot Stuff”, mai tarziu a castigat al doilea premiu al sau Grammy la categoria Cea mai buna interpretare rock vocala a unei artiste si de altfel pentru prima data cand aceasta categorie a fost inclusa pe lista categoriilor de la Grammy. In acelasi an, Summer a sustinut opt concerte cu casa inchisa in Los Angeles pe Universal Amphitheater. Summer a lansat apoi albumul, On The Radio: Greatest Hits Volumes I & II, prima ei dubla compilatie de cele mai bune piese ale sale in anul 1979, lansat international. Acest dublu album in Statele Unite a ajuns pe prima pozitie in top, fiind al treilea album consecutiv ce a atins pozitia cea mai inalta in clasamentul de specialitate. O noua piesa de pe aceasta compilatie, „On the Radio” a ajuns pe locul 5 in topul din Statele Unite, vanzandu-se in peste un milion de exemplare doar in Statele Unite.

3) 1980 – 1985. Dupa ce a lansat compilatia On the Radio, artista a dorit sa realizeze piese in alte genuri muzicale, ceea ce a adus la unele disensiuni cu casa de discuri, iar in final aceasta s-a despartit de Casablanca Records in 1980 si a semnat cu noua casa de discuri a lui David Geffen, Geffen Records. Primul album al artistei cu aceasta casa de discuri, a fost The Wanderer, care avea un mix de sunete si melodii similar albumului Bad Girls, dar cu deosebirea ca muzica disco era lipsita din compozitia cantecelor, in schimb aducand o combinatie de genuri precum: rock, rockabilly, new wave si gospel. Albumul a fost certificat cu aur, cu cantecul care si dadea numele albumului ce a fost pe locul 3 in topul din Statele Unite, urmat de alte doua piese: ‘‘Cold Love’’ si ‘‘Who Do You Think You’re Fooling’’, dar care au fost primite de catre public cu mai putin interes.

Anunțuri