Este o formă de muzică populară a statului Dominica, din regiunea Antilele Mici din Marea Caraibe, la sud-sudest de statul Guadeloupe şi la nordest de statul Martinique.
Termenul de bouyon înseamnă în limba creolă a antilelor (o limbă vorbită în zona Antilelor Mici, cu vocabular bazat pe franceză; gramatica şi vocabularul acestei limbi mai includ şi elemente din limba carib-limbă amerindiană, tradiţională zonei caraibelor şi elemente ale limbilor africane) din Dominica ceva înrudit cu „supa iahnie”. Astfel că această muzică este un mix bun (precum tocana) dintre muzica tradiţională şi muzica modernă şi este populară peste tot în zona Caraibelor.
Origine:
Cea mai cunoscută trupă a genului este Windward Caribbean Kulture sau mai pe scurt WCK, care a creat stilul în anul 1988 prin faptul ca au experimentat în a fuziona muzica Jing ping (muzică tradiţională din perioada sclavilor de pe plantaţii din Dominica; muzică cântată cu instrumente precum: acordeon, tamburină=tanbou sau tambal, boom pipe=boumboum şi un alt instrument de percuţie numit syak sau gwaj, adică un scrapper-rattle) şi muzica Cadence-lypso (deasemenea muzică tradiţională, din Dominica şi Guadeloupe, creată la începutul anilor 1970).
În timp ce caracteristicile sunetului muzicii Cadence-lypso, este bazat pe utilizarea tobelor acustice şi un ritm up-tempo agresiv al ghitărilor alături de versurile în limba creolă despre societate, această nouă muzică creată de trupa mai sus menţionată se concentrează mai mult pe utilizarea tehnologiei cu o puternică accentuare a modelelor ritmice ale orgii electronice.
Acest gen muzical aşa cum a fost popularizat de către WCK, se amestecă cu genurile muzicale jing ping, cadence-lypso şi cu dansurile tradiţionale: bèlè, quadrille, Chanté mas şi lapo kabwit, mazurka, zouk şi alte stiluri de muzici caraibiene.
Windward Caribbean Kulture – trupa a debutat în anul 1988 cu albumul intitulat „One More Sway” care a coincis cu a 10-a aniversare a Independeţei statului Dominica. Următorul album din 1990 intitulat, „Culture Shock” a fost momentul cheie pentru trupă. Albumul includea piese ca „Culture Shock” şi Dance Floor”, care au avut un real succes în zona caraibelor şi astfel au popularizat trupa.
Albumele ce au urmat, au arătat o creştere creativă a trupei în decursul anilor. În anul 1991, albumul „Follow The Leader” au dat piese semnificative cum ar fi „Follow the Leader” şi „Land of Sunshine”. În anul 1992 prin lansarea albumului „Kannibal” a fost un alt pas înainte pentru trupă în a dezvolta acest nou gen. Albumul „Forever” din anul 1993, a dat unul dintre cele mai bune hit-uri ale trupei din toate timpurile, „Conch Shell/Vola Vole” sau „The Fish Song” (aşa cum era cunoscută pe piaţa internaţională a muzicii). În anul 1995, trupa şi-a lansat cel mai de succes album din carieră, „Tou Cho Tou Flam”, care a generat 7 piese de mare succes dintr-un total de 11 piese pe cât avea albumul, unul dintre ele fiind „Balance Batty”, care şi acuma este cântat şi ascultat în zona Caraibelor dar şi în întreaga lume. La lansarea celui de-al şaptelea album al trupei, „Original Hold Dem”, mania WCK, cuprinsese toată Dominica precum şi celelalte state din zona Caraibelor. Albumul conţinea piese precum „Mete Veye”, „Original Hold Dem”, „Nomn La” şi „Preg Dance See”. Hit-uri ca acestea continuau să vină, iar muzica trupei era mereu cerută de către petrecăreţi şi iubitori de muzică de peste tot globul.
Pentru a-şi dovedi puterea, creativitatea şi forţa muzicală, trupa a concertat în Statele Unite, Canda, Europa şi prin ţările caraibiene din 1995 până în 1998. Umpleau fieacare club, sală de concerte, arene sau spaţii în aer liber pentru concerte. Acest fapt a dus la lansarea a două albume „Too Many Cooks” şi „Marathon”, care i-au propulsat pe ei cât şi muzica bouyon în atenţia internaţională. Albumul din anul 1999, „Set My People Free” a demonstrat încă o dată că trupa are abilitatea de a-şi menţine adevăratul statut de campioni ai culturii caraibiene.
Lansarea albumului „Pride And Joy”, de la casa de discuri Y2K, cuprinde piese ca: “The Buzz”, „Grand Finale” şi „Pride & Joy”. Următorul album „Caribbean Heartbeat” a consolidat poziţia lor ca adevăraţi compozitori şi direcţie a muzicii şi artei caraibiene. În 2002, trupa a lansat albumul „On Top” cu piese precum „Emotions” şi „Joy Ride”, iar pe acest album a fost prezent şi un artist din Barbados, T.C. Albumul din 2003, numit „More Music” a inclus piese ca „Send your body” şi „More music”; iar, în 2004 au lansat un album, care a fost cel mai aşteptat album de până atunci, numit http://www.wck.dm care piesa de mare succes „Rollin”. Albume ce au urmat acestuia sunt: “Calling” şi “One Boss” care au fost lansate în 2007 şi respectiv 2008.
Subgenuri:
1. Jump Up – în 1987, trupa Exile One a înregistrat o piesă de Chanté mas şi lapo kabwit intitulată „L’hivenage”, locuitorii Antilelor vorbitori de franceză, au numit această piesă ca fiind Jump up datorită faptului că dă o stare ca de carnaval. Acest ritm de jump up, mai târziu a fost modificat şi a devenit bouyon sau muzică soca modernă (aşa cum este descris pe albumul celor de la Exile One, „Creole Attitude”). În Guadeloupe şi Martinique, acest subgen este denumit generic bouyon.
2. Bouyon Soca – este un gen muzical ce fuzionează genul muzical bouyon cu muzica soca
3. Bouyon-muffin – un stil modern al muzicii bouyon, care foloseşte elemente proeminente din muzica raggamuffin jamaicană. Cel mai cunoscut artist al acestui stil este Skinny Banton care a colaborat cu trupa WCK, care a folosit vocea ca în muzica raggamuffin pe ritmuri de bouyon.
4. Reketeng – este un hibrid dintre muzicile bouyon, dancehall şi hip-hop. La fel ca muzica Dub, acest subgen este predominat de piese instrumentale, remixuri ale unor melodii deja existente. Este creat prin manipularea înregistrărilor, modificându-le prin: înlăturarea părţii vocale din piesă, şi scoaterea în evidenţă a părţilor de bass şi tobe din acea piesă existentă (această piesă în final mai este numită şi riddim).
Origini stilistice: Jing ping, Cadence-lypso şi dansurile tradiţionale – bèlè, quadrille, Chanté mas şi lapo kabwit, mazurka, zouk, etc.
Origini culturale: s-a creat în Roseau, Dominica spre sfârşitul anilor 1980
Instrumente tipice: tambour bèlè, tambou lélé şi lapo kabwit (conga), chakchak (maracas), syak sau gwaj (scraper-rattler), tambal sau tanbou (tamburină), acordeon, tobe acustice, ghitară ritmică, orgă electronică.

Anunțuri