Genul muzical crunkcore (deasemenea denumit crunk punk, screamo-crunk, crunk rock şi scrunk) este un gen care combină crunk hip-hop cu elemente ale muzicii screamo (un subgen al muzicii hardcore punk, care a evoluat din genul muzical emo, la începutul anilor 1990).
Ziarul The Boston Phoenix descrie acest gen ca fiind: „combinaţia genului minimalist de hip-hop din sudul Statelor Unite, fredonarea unei piese cu ajutorul Auto-Tune, alături de părţi muzicale inspirate din muzica techno, vocea care zbiară în majoritatea pieselor şi versuri care amintesc de petreceri”. Un alt ziar, Inland Empire Weekly, descrie genul ca cel ce „combină muzica post-hardcore şi heavy-metal cu crunk hip-hop.
Istoric:
Conform ziarului The Boston Phoenix, scriitorul şi muzicianul Jessica Hopper revendică faptul că acest gen îşi are originea prin 2005, când trupa Panic! at the Disco a mixat muzica lor emo cu muzica electronică. Dar co-creatorul şi directorul festivalului de muzică şi sporturi extreme, Warped Tour, Kevin Lyman, descrie grupul 3OH!3 ca fiind „punctul culminant în creerea muzicii scrunk” şi spune astfel că „deşi trupa 3OH!3 nu încorporează ţipetele specifice prezente la marea parte a trupelor de acest gen, ei au fost primii artişti influenţaţi de muzica emo, care au plecat din a compune şi cânta cu instrumentele tipice necesare muzicii emo şi s-au bazat pe muzică compusă cu ajutorul programelor de făcut muzică, în timp ce au păstrat multe din elementele stilistice ale muzicii emo”.
Critică:
Ziarul The Boston Phoenix menţionează critica la adresa acestui gen muzical în articolele sale, spunând că: „ideea ca o mână de copii să mixeze piese de screamo cu beat-uri de crunk, cu versurile aşa-zise cu tentă de gangster, toate acestea combinate cu moda artiştilor din muzica emo au adus o anumită ură în rândul criticilor muzicali”
Trupa Bronkencyde în mod particular a fost vizată de către John McDonnell de la The Guardian, numind acest grup „cel mai prost lucru care s-a putut întâmpla muzicii de la piesa Nine Million Bicyles in Beijing a cântăreţei Katie Melua încoace”.
Fondatorul site-ului AbsolutePunk a afirmat că nivelul reacţiei împotriva acestei trupe este cel mai mare pe care el l-a văzut asupra unui artist sau trupă în mai bine de 10 ani de când se ocupă de acel site, el a afirmat: „sunt doar răi şi acest fapt rezumă totul în muzică şi modul în care se comportă oamenii şi acest lucru nu ar trebui să fie aşa”. Vocalistul trupei, Mikl a recunoscut această critică adusă trupei şi muzicii lor, dar a declarat că: „Nu ne pasă de ceea ce zic oamenii. Toate aceste critici încearcă doar să ne dărâme şi totuşi noi vindem multe copii ale albumelor noastre, ale muzicii noastre şi asta datorită fanilor noştri dedicaţi.”
Scriitorul Jessica Hopper de asemenea a criticat trupa dar a recunoscut cererea unei astfel de trupe şi a muzicii lor de către adolescenţi, declarând: „Brokencyde sunt exact ceea ce ar putea fi pop contemporan sau orice altceva din ceea ce preferă ca muzică adolescenţii…Într-un fel primeşti toate lucrurile de-o dată”
Artişti importanţi ai genului:
Brokencyde
Blood on the Dance Floor
3OH!3
Millionaires
Breathe Carolina
Dot Dot Curve
Hollywood Undead
I Set My Friends on Fire
Family Force 5
David Jeffries de la Allmusic, un ghid de muzică online binecunoscut, s-a referit la Kesha ca fiind regina muzicii crunkcore, când s-a numărat printre invitaţii trupei 3OH!3, pe albumul lor din 2010, Streets of Gold.
Origini stilistice: Screamo, crunk, hip-hop, rap rock, emo, electronica, post-hardcore
Origini culturale: a apărut la mijlocul anilor 2000 în Vestul Statelor Unite
Instrumente tipice: sintetizatoare, vocea, programe de creat muzică
Popularitate: este un gen muzical ce este popular în special în rândul adolescenţilor din Statele Unite, iar pe glob acest gen are o popularitate moderată, începând cu anii 2000, atunci când s-a şi lansat.

Anunțuri