Noiembrie 2013


De mult nu am mai văzut aceste premii ale muzicii, ba datorită timpului, ba că uitam!
Dar aseară mi-am zis că trebuie să mă uit, că să îmi aduc aminte de vremurile când nu ratam nicio ediţie! Şi aşa am şi făcut.
Da, ştiu toată lumea a scris despre acest evenimen muzical…însă eu vin cu părerile mele personale, de simplu sau nu „specialist” în ale muzicii.
Şi undeva pe la ora 22.00 am deschis TV-ului pe MTV România!
Prima impresie a fost faptul că „mamma mia” ce sală de spectacole/evenimente au olandezii (nici în veci vecilor noi din păcate nu o să avem aşa ceva), ca o paranteză evenimentul s-a desfăşurat în Amsterdam, la Ziggo Dome.
Gazda din acest an al evenimentului, a fost RedFoo de la fosta de acum trupă LMFAO (s-au mă rog nu fostă că membrii ei-RedFoo şi SkyBlu au declarat că doar sunt într-un hiatus nedeterminat). Gazda, a adus atmosfera aceea din piesele sale, de „party-rock” cu mici nebunii vestimentare, comportamentale, etc. Chiar el a declarat că aceasta este cea ma tare petrecere pe care a avut-o de la bar-mitzva sa incoace; nu ştiu cât a fost regie sau cât adevăr, dar puţin de adevăr există – deşi, este urmaşul lui Berry Gordy Jr. cel ce a fondat legendara casă de discuri Motown, se pare că mama sa ar fi evreică…dar asta nu contează aşa de tare.
Pe lângă infrasctructura sălii din Amsterdam au mai fost lucruri care mi-au plăcut – spre exemplu, toată organizarea evenimentului care a fost după mine la superlativ (în comparaţie spre exemplu cu R.M.A.-ul nostru cel de toate zilele): sunet bun, spectacol realizat în cel mai mic detaliu.
Bun, dar să trecem la categorii şi câştigători:
Global Icon Award – câştigător: Eminem
Best Hip-Hop – cîstigător: Eminem
Best Pop – câştigător: One Direction
Best Song – câştigător: Bruno Mars – Locked Out Of Heaven
Best Male – câştigător: Justin Bieber (în detrimentul artiştilor precum: Bruno Mars, Eminem, Justin Timberlake sau Jay-Z. Nu ştiu dacă se poate spune că Bieber este un „male artist” poate un băieţaş ce cântăceşte este mai indicat).
Best Live Act – câştigător: Beyonce
Best New Act – câştigător: Macklemore & Ryan Lewis
Best Video – câştigător: Miley Cyrus – Wrecking Bal.
Apropo de Miley, pe lângă faptul că îmbrăcămintea ei mi s-a părut penibilă (cred că vrea să fie un fel de Lady Gaga 2), a avut o reprezentaţie live după mine chiar bună, cu o voce nu extraordinară dar foarte ok. În schimb la finalul discursului de acceptare al premiului, aceasta a scos frumos din poşeta un joit şi l-a aprins şi a şi început să fumeze, că doar suntem în Amsterdam…interesant moment!
Best Rock – câştigător: Green Day
Best Alternative – câştigător: 30 Seconds To Mars
Best Electronic – câştigător: Avicii
Biggest Fans – câştigător: Tokio Hotel
Best Look – câştigător: Harry Styles
Best Female – câştigător: Katy Perry
Best Push Artist – câştigător: Iggy Azalea
Best World Stage – câştigător: Linkin Park – WS Mexico (difuzat pe data de 26 octombrie).
Şi pe lângă cele relatate mai sus, mi-au plăcut mult reprezentaţiile live ale următorilor artişti/trupe:
– Katy Perry
– The Killers (senzaţionali)
– Bastille (extraordinari)
– Snoop Dogg & 7 Day of Funk, piesa Gin and Juice a sunat mai funk şi mai bine ca niciodată
– Kings of Leon (senzaţional)
– Miley Cyrus
– Bruno Mars
– Eminem, alături de întreaga trupă de live (mereu am crezut şi voi crede că rap-ul cu band sună demenţial), plus un prieten bun al său şi hype-man pentru spectacole live Mr. Porter (care e şi un bun beatmaker/producer, apreciat) şi la platane The Alchemist ca întotdeuna în reprezentaţiile live ale lui Eminem. A cântat Berzerk şi Rap God, şi au fost SENZAŢIONAL interpretate live de data aceasta având şi un sunet mai bun ca la Saturday Night Live.
Mai jos vă las să vedeţi o parte din reprezentaţii şi din discursurile de acceptare a premiilor.


<a href="

„>
<a href="

„>

And the winner is:
<a href="

„>

Cunoscut şi sub numele de glitter rock, glam rock-ul este un stil de muzică rock dar şi pop, care s-a dezvoltat în Marea Britanie la începutul anilor 1970; acest stil de muzică era interpretat de către muzicieni şi cântăreţi ce performau pe scene îmbrăcaţi cu haine ce arătau scandalos, machiaţi şi cu diferite tipuri de tunsori, în mod particular purtau nişte cizme cu platforma înaltă. Costumele sclipitoare şi stilurile ce se regăseau adesea în rândul celor ce performau, erau fie cele ce amintesc de androginitate fie stilul îmbrăcăminţii bărbăteşti la femei şi de altfel au fost în strânsă legătură cu noile opinii din acea perioadă referitoare la rolurile genurilor.

Vârful acestui stil au reprezentat-o mijlocul anilor 1970 prin trupele şi artiştii: T. Rex, David Bowie, Sweet, Roxy Music şi Gary Glitter în Marea Britanie şi în Statele Unite: New York Dolls, Lou Reed şi Jobriath. Declinul acestui stil s-a produs după anul 1976, dar a avut o influenţă majoră pentru alte genuri muzicale ce au apărut sau s-au dezvoltat în acea perioadă, precum: punk, glam metal, New Romantics sau gothic rock şi s-a revitalizat sporadic încă de prin anii 1990.

Caracteristici

Din punct de vedere muzical, glam rock-ul a fost foarte divers, variind de la simplul rock and roll a lui Alvin Stardust la complexitatea muzicii art rock al trupei Roxy Music; şi poate fi privit atât ca un  stil vestimentar cât şi ca un sub-gen muzical.

Din punct de vedere vizual era un mix de diferite stiluri: de la farmecul vestimentar al Hollywood-ului anilor 1930, trecând prin sex-appeal-ul pin-up-ului anilor 1950, vestimentaţia teatrală de cabaret de dinaintea războiului, simbolistica stilului victorian, dar şi teme de science fiction, misticism şi mitologie, dând naştere la haine şi apariţii scandaloase.

Istoric

Acest stil a apărut în Anglia, din genurile psychedelic rock şi art rock, spre sfârşitul anilor 1960 şi poate fi văzut atât ca o extensie a acelor genuri dar şi ca o reacţie împotriva acelei muzici. Originile sale sunt asociate lui Marc Bolan, care a redenumit duo-ul său folk din Tyrannosaurus Rex în T. Rex şi a introdus în creaţia sa muzicală mai multe instrumente electrice la finalul anilor 1960. Momentul de început este apariţia sa la televizor în programul Top of Pops în martie 1971, purtând haine strălucitoare şi din satin, pentru a performa al doilea său hit din Top 10 şi totodată primul său hit ce a atins locul 1 în top, piesa „Hot Love”.

Începând cu sfârşitul anului 1971, deja un star, David Bowie a dezvoltat personajul Ziggy Stardust, încorporând elemente de machiaj profesionist şi mimă în apariţiile sale live. Într-un interviu din 1972, în timp ce alţi artişti care erau descrişi ca fiind artişti de glam rock, deşi realizeau de fapt o altfel de treabă, acesta a afirmat: „cred că glam rock-ul este o cale potrivită de a mă categorisi şi este şi mai frumos că sunt unul dintre liderii acestei mişcări”. Au urmat şi alte trupe şiu artişti ce au urmat exemplul lui David Bowie, cum ar fi: Roxy Music, Sweet, Slade, Mott the Hoople, Mud şi Alvin Stardust. În timp ce era foarte apreciat în topurile din Marea Britanie, totuşi foarte puţini dintre aceşti muzicieni au realizat un impact major asupra muzicii din Statele Unite; David Bowie a fost singura excepţie majoră, el devenind un superstar internaţional şi unul ce a promovat adoptarea acestui stil de către alţi artişti din Statele Unite, precum: Iggy Pop (David Bowie fiindu-i producător şi compozitor al primelor albume solo ale lui Iggy Pop), Lou Reed, New York Dolls şi Jobriath, aceştia fiind cunoscuţi şi sub termenul de artişti de muzică „glitter rock”, un alt termen de a desemna muzica glam rock; aceşti artişti însă foloseau versuri cu un conţinut mai întunecat, mai pesimist, faţă de artiştii din Marea Britanie.

În Marea Britanie termenul de „glitter rock” era folosit în majoritatea timpului pentru a defini varianta extremă a glam-ului creat de către Gary Glitter şi muzicienii săi Glitter Band, care printre altele au reuşit să producă 10 piese în topul britsfanic, între anii 1972 şi 1976. Un al doilea val de artişti de glam rock, îi includ pe: Suzi Quatro, Roy Wood’s Wizzard and Sparks, care au dominat topurile britanice, ca de prin anul 1974 până inclusiv în anul 1976. Suzi Quatro a inspirat la rândul ei grupul de rock format numai din femei, numit The Runaways. Artişti şi trupe deja cunoscute şi existente de ceva vreme în acea perioadă au adoptat şi ele acest stil deşi nu erau principalii reprezentanţi ai acestui stil, precum: Rod Stewart, Elton John, Queen şi pentru scurtă vreme Rolling Stones. Punk rock-ul adesea privit ca o reacţie împotriva glam rock-ului, dar folosind câteva elemente ale acestui gen, incluzând aici: make-up-ul şi realizarea unor cover-uri după piese de glam rock, şi astfel ducând la sfârşirea modei acestui gen undeva pe la finele anului 1976.

Influenţă

Deşi, glam rock-ul a intrat într-un declin al popularităţii, în a doua jumătate al anilor 1970, a fost totuşi o influenţă directă asupra unor asrtişti ce s-au remarcat mai târziu cum ar fi: Kiss şi trupele de glam metal precum: W.A.S.P., Quiet Riot, Twisted Sister şi Motley Crue. A însemnat o influenţă majoră asupra stilului muzical New Romantics din Marea Britanie, precum: Adam Ant şi Flock of Seagulls, iar androgenitatea arătată a fost influenţă pentru artişti precum Bronski Beat, Culture Club şi Frankie Goes to Hollywood. Deasemenea a avut o influenţă la formarea muzicii gothic rock, care era influenţată de machiaje, haine şi sunet din muzica glam rock, dar chiar şi asupra punk rock-ului, care a adoptat anumite elemente din această mişcare muzicală.

Influenţa acestui stil a continuat şi mai târziu cu momente sporadice chiar de revitalizare, şi s-a simţit la artişti precum: Prince şi trupe ca: Placebo, Chainsaw Kittens, Spacehog, Marilyn Manson şi The Darkness

Origini stilistice

  • Art rock
  • Pop rock
  • Psychedelic rock
  • Garage rock
  • Hard rock
  • Rock and Roll
  • Cabaret
  • Avant-garde
  • Science fiction
  • Bubblegum pop

Origini culturale: începutul anilor 1970, în Marea Britanie

Instrumente tipice: chitară, chitară bass, tobe, clape

Forme derivate:

  • Gothic rock
  • New Romantics
  • Synthpop
  • Punk rock
  • Oi!
  • Britpop
  • New Wave Music

Genuri muzicale ce au fuzionat: Glam metal şi Glam punk