David Robert Jones (8 ianuarie 1947 – 10 ianuarie 2016), cunoscut sub numele David Bowie, a fost un cântăreț englez, multi-instrumentist, compozitor/textier, pictor, producător muzical și actor. A fost o personalitate a muzicii peste 5 decade și a fost considerat de criticii muzicali și de către alți muzicieni ca un invator, în mod particular pentru munca sa din anii 1970, dar și pentru celelalte creații muzicale ale sale. Cariera sa a fost marcată de reinventare cu fiecare album creat cât și datorită imaginii sale cu care se prezenta de fiecare dată ce venea cu un nou material muzical, de altfel muzica sa cât și concertele sale de-a lungul timpului au avut și încă au un impact major asupra muzicii. În timpul vieții, a vândut estimativ, 140 de milioane de materiale discografice și a lansat 11 albume de locul întâi în topuri. În Statele Unite, a primit 5 certificări cu platină și încă șapte cu aur pentru muzica sa. A fost inclus în 1996 în celebra Rock and Roll Hall of Fame.

Născut și crescut în Londra de Sud, David Bowie și-a dezvoltat un interes în muzică încă din copilărie, eventual studiind arta, muzica și design-ul înainte ca să se îmbarce in activitatea profesionistă de muzician în anul 1963. ”Space Oddity” a devenit prima sa intrare în top 5 în Topul UK Singles Chart după lansarea din data de Iulie 1969. După o perioadă de exeperimentări, a revenit în 1972 în era genului muzical Glam rock cu un alter-ego flamboiant și androgin, intitular Ziggy Stardust. Acest personaj creat de David Bowie, a fost făcut celebru și datorită piesei ”Starman” și datorită albumului ”The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars”, care l-a propulsat pe artist și i-a oferit o popularitate apreciată și mai mare ca înainte. În anul 1975, stilul lui David Bowie s-a schimbat radical către un sunet pe care chiar el îl caracteriza ca fiind ”plastic soul”, ca rezultat mulți din fanii din țara natală nu l-au mai urmat, dar cu toate acestea acest fapt a dus la o recunoaștere a artistului în Statele Unite și mai ales pentru piesa numărul 1 ”Fame” și albumul său ”Young Americans”. În 1976, Bowie a început o carieră sporadică în actorie, începând cu filmul The Man Who Fell to Earth. În următorul an, așteptările criticilor muzicali și a fanilor asupra muzicii sale, au luat sfârșit prin a se reinventa, de data aceasta muzica sa luând calea muzicii electronice prin albumele: ”Low” (1977),  primul din cele trei albume în colaborare cu Brian Eno, care sunt cunoscute iubitorilor muzicii sub numele de ”Trilogia din Berlin”. Au urmat albumele: ”Heroes” tot în anul 1977 și ”Lodger” în anul 1979, fiecare din aceste albume au reușit să se claseze în top 5 albume în Regatul Unit și au fost primite de către criticii muzicali cu laude.

După un succes ne-egal la sfârșitul anilor 1970, David Bowie a avut în topul britanic, locul 1 cu piesa ”Ashes to Ashes” în 1980, de pe materialul discografic ”Scary Monsters (And Super Creeps)” și un alt loc 1 cu piesa ”Under Pressure” din 1981, o colaborare cu marea trupă Queen. A ajuns din nou în vârful ierarhiei comerciale a muzicii în anul 1983 prin piesa ”Lets Dance” care a ajuns în top pe cea mai înaltă poziție atât în Statele Unite cât și în Regatul Unit. Albumul cu același nume,  ”Let’s Dance” reprezintă o nouă reinventare muzicală și artistică a lui David Bowie. Trecut de la muzica eletronică a albumelor în colaborare cu Brian Eno, pe acest material discografic, alături de Nile Rodgers, David Bowie compune piese de post-disco, dance-rock și dance-pop, total diferit de ceea ce făcuse până atunci.

De-a lungul anilor 1990 și 2000, David Bowie a continuat să experimenteze cu muzica și cu genurile muzicale, incluzând aici genurile muzicale jungle și industrial. De asemenea, David Bowie a continuat să și joace prin rolurile sale cum ar fi Major Celliers din filmul Merry Christmas, Mr. Lawrence din anul 1988, Regele Goblin Jareth din filmul Labyrinth din anul 2006, printre alte apariții și apariții sporadice în diferite filme, seriale de televiziune. A încetat în a mai concerta după anul 2004 și ultima apariție live într-un concert a fost în cadrul unui eveniment caritabil din anul 2006.

În anul 2013, David Bowie s-a întors dintr-un hiatus de zece ani din a mai înregistra albume și a lansat albumul ”The Next Day” care l-a readus în prim-planul muzicii prin acest material foarte bun și apreciat de către toți criticii muzicali și nu numai, un album ce aduce cu el vremea când Bowie alături de Tony Visconti (colaboratorul său de-o viață) cu, care a compus numeroase albume în diferite genuri muzicale și în special în genul muzical glam rock si art rock și acest album nu este mai prejos. A rămas activ din punct de vedere muzical până la dispariția sa dintre noi pe data de 10 ianuarie 2016, la două zile după ce a lansat albumul său final, ”Blackstar”, un album de asemenea creat de Bowie si de către Tony Visconti ce aduce în prim plan o ultima reinventare, din păcate pentru muzică, albumul fiind compus din melodii de jazz, art rock și rock experimental.

S-a născut în Brixton, în sudul Londrei. Familia a locuit pe strada nr. 40 Stansfield, aproape de granița cu sudul Londrei în Brixton și Stockwell. David Bowie a mers la Grădinița din Stockwell până la vârsta de 6 ani, creându-și o reputație ca fiind un copil talentat. În 1963, David Bowie s-a mutat împreună cu familia sa în suburbia Bromley, unde, doi ani mai târziu, a început școala primară. Vocea sa a fost considerată adecvată pentru corul școlii și a demonstrat o abilitate peste medie în a cânta la Blockflöte. La vârsta de nouă ani, a urmat clasele de dans și mișcare scenică, iar stilul său de dans a fost caracterizat de către profesorii săi ca fiind artistic și postura sa incredibilă pentru un copil. În același an, interesul său pentru muzică a fost stimulat mai departe, când tatăl său a adus acasă o colecție de discuri de 45” cu piese ale unor artiști precum: Frankie Lymon and the Teenagers, The Platters, Fats Domino, Elvis Presley și Little Richard. Ascultand piesa ”Tutti Frutti”, acesta a declarat mai târziu că în acel moment a crezut că ”Ascult vocea lui Dzeu”. De asemenea impactul muzicii lui Elvis Presley a fost însemnat: ”am văzut o verișoara de-a mea dansând pe piesa Hound Dog, eu ne vazând-o vreodată mișcându-se așa pe nicio piesă. Chiar m-a impresionat, puteresa muzicii. Imediat am început să cumpăr materiale discografice”. Până la finalul următorilor ani acesta a început să ia lecții de ukulele (un instrument cu corzi, din secolul al 19-lea din Hawaii, reprezentând adaptarea locală a instrumentului muzical machete portugheză, de altfel o chitară să-i spunem în miniatura) și de tea-chest bass sau washtub bass sau gutbucket (instrument muzical folosit în muzica folk din Statele Unite, un instrument cu, coardă deși se poate folosi și mai multe, dar în mod tradițional se folosește doar una și la bază are o găleată de apă din metal ca rezonator și era de obicei folosit de către trupele de jug – un instrument de suflat, practic o sticlă, o damigeană care erau populare printre comunitățile de afro-americani care foloseau intrumente făcute de mână, acasă pentru a cânta muzică folklorică americană). Acesta a început să participe în sesiuni de muzică skiffle (gen muzical cu influențe de muzică folclorică, folk, jazz și blues, creată și cântată cu și de instrumente improvizate sau create de acasă din diferite materiale) alături de prieteni și tot în acea perioadă a început să cânte și la pian; în acest timp repertoriul său cuprindea piese ale lui Elvis Presley și Chuck Berry, aceaste reinterpretări erau caracterizate ca fiind ”magnetizante…parcă venind de pe altă planetă”. După examenul său de clasă a 11-a plus acesta a mers către Liceul Tehnic Bromley.

David Bowie a studiat: artele plastice, muzica și grafica, incluzând aici studiul elementelor grafice ale unei tipărituri precum și modalitațile de tipărire. După ce fratele vitreg a lui Terry Burns, i-a făcut cunoștință cu muzica jazz, și astfel a devenit entuziasmat despre acest gen muzical, iar preferații săi erau Charles Mingus (contrabasist de jazz, compozitor, lider de orchestră jazz) și John Coltrane (saxofonist de jazz, compozitor), ceea ce a făcut ca să primească din partea mamei sale în anul 1961, un alto saxofon de plastic; la scurt timp a primit lecții de jazz de la un muzician local. În anul 1962, David Bowie a avut o leziune serioasă, la școală în urma unei altercații datorită unei fete, cu unul dintre prietenii săi, care l-a lovit în ochiul stâng, iar doctorii credeau că își va pierde vederea la ochiul stâng. După o serie de operații după o spitalizare de 4 luni, doctorii au determinat că leziunea sa la ochi nu se va vindeca sută la sută și astfel va suferi o perceție în adâncime scăzută și o pupilă dilatată permanent, acest lucru dă o impresie falsă că irisul ochiului stâng este de o altă culoare față de cel drept. În ciuda altercației, George Underwood și David Bowie au rămas prieteni buni, ba mai mult Underwood a creat coperțile primelor albumelor ale lui David Bowie.

1962 – 1967. Prima parte a carierei și albumul de debut

În anul 1962 David Bowie a format prima sa trupă la vârsta de 15 ani. Cântând la chitară și cu vocea, piese de rock-n-roll la întruniri de tineri, petreceri și nunți, iar trupa pe numele ei The Konrads avea o compnență formată fie din 4 până la chiar 8 membri, George Underwood fiind unul dintre ei. Când David Bowie a abandonat școala tehnică în anul 1963, acesta și-a informat părinții că dorește să facă muzică și să devină un star pop. Mama sa, i-a aranjat imediat pentru a fi angajat ca electrician. Frustrat de către colegii săi de trupă, datorită aspirațiile lor limitate, David Bowie a părăsit trupa The Konrads și a intrat în componența altei trupe, The King Bees. I-a scris noului antreprenor de succes în domeniul mașinelor de spălat, John Bloom, invitându-l să ”faceți pentru noi ceea ce Brian Epstein a făcut pentru The Beatles și a făcut un alt milion” Bloom nu a răspuns acestei oferte de a deveni manager-ul trupei și de ai sponsoriza, dar partenerul editorului foarte cunoscut în perioada aceea, Dick James, pe numele său Leslie Conn, i-a adus primul contract de management. Conn imediat a început și l-a promovat pe David Bowie. Primul single al artistului, ”Liza Jane” compus de către Davie Jones (adică de către el) și alături de trupa The King Bees, dar nu a avut nici un succes comercial. Nesatisfăcut cu repertoriul trupei The King Bees, care încorpora piese de blues de la artiști legendari precum Howlin’ Wolf și Willie Dixon; astfel, David Bowie a părăsit trupa și în mai puțin de o lună a intrat în trupa The Manish Boys, o altă trupă de blues, dar care încorpora și piese de folk și soul. El declara ”Obișnuiam să mă visez Mick Jagger al lor”. A apărut piesa ”I Pity the Fool”, dar nu a avut succes nici aceasta și imediat David Bowie s-a mutat la o altă trupă, The Lower Third, un trio de muzică blues influențată intens de către trupa The Who. Piesa, ”You’ve Got a Habit of Leaving” a avut aceeași soartă ca celelalte piese lansate anterior și astfel s-a terminat și contractul cu Leslie Conn. În acea perioadă, dezamăgit de experiența muzicală, a declarat că va abandona scena pop și se va axa pe studiul mimei la prestigiosul Sadler’s Wells. Dar cu toate astea nu a părăsit definitiv trupa The Lower Third. Noul său manager, Ralph Horton, a instrumentat tranziția pentru a deveni un artist solo, a fost martorul mutării lui Bowie către o altă trupă, The Buzz, creând astfel a cincea piesă fără succes și anume ”Do Anything You Say”. În timpul ce era memmbru al trupei The Buzz, David Bowie a devenit și membru al trupei The Riot Squad; înregistrările lor includ o compoziție personală a lui David Bowie dar și piese ce aparțineau trupei The Velvet Underground, dar care nu au apucat să fie lansate. Ken Pitt a devenit apoi managerul lui David Bowie. Nemulțumit cu numele său de scenă Davy sau Davie Jones, care în anii 1960 crea confuzie cu Davy Jones de la trupa The Monkees, Bowie s-a redenumit, inspirat fiind de către grănicerul american Jim Bowie și a invenției sale, un tip de cuțit. Piesa sa din anul 1967, ”The Laughing Gnome” a fost și aceasta fără succes. Lansat șase luni mai târziu, albumul său de debut sub numele de David Bowie, intitulat chiar David Bowie, reprezenta un amalgam de muzică pop, psychedelic rock și genul muzical intitulat music hall (de altfel reprezenta și o formă de divertisment ce combina atât muzica pop cât și teatrul, comedia, era popular încă de pe vremea perioadei victoriene din 1850 și care a durat până spre finalul anilor ’60) care a avut o asemenea soartă ca și celelalte piese lansate anterior. Acest album fiind singura lansare muzicală a artistului în decurs de doi ani.

1968 – 1971. De la Space Oddity la Hunky Dory

David Bowie l-a întâlnit pe dansatorul și coregraful Lindsey Kemp în anul 1967 și a început să participa la cursurile acesteia de dans la London Dance Centre. A declarat în anul 1972 că întâlnirea lui cu Lindsey Kemp s-a făcut datorită interesului său în imaginea sa. ”Trăia emoțiile sale, a fost o minunată influență. Viața sa de zi cu zi era cea mai teatrală pe care eu am văzut-o vreodată. Era totul ce credeam despre viața boemă și că m-am alăturat circului”. Studiind artele dramatice sub îndrumarea lui Kemp, de la  teatrul avant-garde la mimă și commedia dell’arte și astfel David Bowie a început a crea personaje pentru a se prezenta așa către întreaga lume.

Pe data de 11 Iulie 1969 piesa ”Space Oddity” a fost lansată cu 5 zile înainte de lansarea misiunii Apollo 11 care a ajuns în top 5 în Regatul Unit. Continuând divergențele de la rock and roll la blues prin munca începută cu Mary Farthingale, David Bowie și-a alăturat forțele cu Barrie Jackson, Christina Ostrom și Finningan, pentru a crea un club de muzică folk în serile de duminică la pub-ul Three Tuns din Beckenham High Street.

În noiembrie 1969, și-a lansat al doilea material discografic intitulat tot David Bowie ca și cel din 1967, dar care a fost relansat în anul 1972 de către RCA Records ca Space Oddity, datorită confuziei create. Având versuri filosofice post-hippie cu teme legate de pace, dragoste și moralitate, cu o muzică folk rock acustică, ocazional și piese de hard rock, dar însă nici acest album nu a avut un succes comercial la momentul lansării.

În anul 1970 și-a lansat al treilea material discografic în 1970, intitulat ”The Man Who Sold the World” care conținea ca tematică referințe la schizofrenie, paranoia și deziluzie. Caracterizat ca având un sound de muzică heavy rock creat și cu ajutorul noii sale trupe pentru concerte live a făcut ca acest album să fie o despărțire a lui Bowie de genul muzical folk rock acustic de pe materialul Space Oddity. Ca să fie promovat adecvat, Mercury Records a finanțat o campanie de promovare prin Statele Unite, unde acesta a mers în turneu dintr-o parte și alta a Statelor Unite (atât pe coasta de Vest cât și coasta de Est) între ianuarie și februarie 1971, și a mers pe la radiourile locale și alte instituții media pentru interviuri. În toată această perioadă a turneului său de promovare, David Bowie avea să dezvolte conceptul care s-a transformat mai apoi în personajul Ziggy Stardust: o îmbinare între personalitatea lui Iggy Pop alături de muzica lui Lou Reed, producând astfel ”idolul pop suprem”.

Albumul Hunky Dory din 1971 la găsit pe Tony Visconti, producătorul muzical și bassist-ul lui David Bowie, a fi suplinit în ambele roluri de către Ken Scott și Trevor Bolder. Albumul a readus în prim-plan, doar parțial, reîntoarcerea artistului care crea piesa ”Space Oddity”, prin piesele de pe albumul acesta precum: Kooks, o piesă scrisă pentru fiul său Duncan Zowie Haywood Jones, născut pe data de 30 Mai. Albumul de asemenea explorează tematici mai serioase și îl regăsim aici pe David Bowie facând un omagiu direct influențelor sale prin piese precum, ”Song for Bob Dylan”, ” Andy Warhol” și ”Queen Bitch” o pastișă a trupei Velvet Underground.

Va urma…